O baie cu bere în vestiar, scăldând inclusiv cămaşa scumpă şi apretată a patronului, plus o pastramă la Tărtăşeşti, stropită cu vin la carafă, rezolvă problemele doar pe moment. Da, Rapidul a rămas în prima ligă mult mai legendar (scuzaţi gradul de comparaţie cam nepotrivit) decât ar fi rămas Chiajna. Dar, dacă ar fi supravieţuit Chiajna, ar fi făcut-o să doar ca să mai scape încă o dată, vara vitoare. La Rapid aproape că e de neconceput ca după această supravieţuire miraculoasă ţelul de la anul să fie tot supravieţuirea.

Echipa lui Rada a rămas în picioare prin caracter, prin dăruire şi prin suporteri. După zece zile de pregătire a dat peste un adversar care abia apucase să se prindă cât costă o pereche de pantofi în Austria că a trebuit să vină cale-ntoarsă pentru baraj.

De săptămâna viitoare va fi cu totul altceva. În faţa echipei lui Rada (rămâne sau vine Bergodi?) vor sta oameni vii, foarte vii, avizi să muşte dintr-un trup plăpând, vidat de jucători şi lipsit de pregătirea de vară. Abrudan, shalom, pleacă în Israel, Nicolae Grigore n-a semnat condica nici măcar la baraj, Oros, Voicu şi Dică sunt suspendaţi, Vali Negru încă n-a înţeles desenul tactic (aşa zice Rada). Atacul stă pe umerii lui Pancone, care oricât de inimos şi de devotat ar fi, cu 40 de cantonamente în spate, are 36 de ani şi îi lipseşte cel mai important cantonament, al 41-lea, cel de vara asta.

Uscaţi după duşul cu bere, domnii Cristescu şi Sichitiu trebuie să aducă urgent măcar şapte-opt jucători. Nu neapărat şapte-opt tacâmuri în plus la pastrama de la Tărtăşeşti, ci şapte-opt oameni vii, care să preia tricourile celor suspendaţi, plecaţi sau în curs de plecare. Şi asta repede, nu peste o lună! Autorul de miracole Rada nu va putea funcţiona la nesfârşit cu produse tip Electromagnetica de acum trei-patru ani, îi vor trebui altfel de piese de schimb