Unul din motivele reale si intense care m-au facut in 2008 sa parasesc, temporar sau definitiv, Romania, a fost ca nu am mai dorit sa traiesc intr-o bula.
Adica in bula celor multumiti de propria viata si de propriul confort, de toate tipurile, fara a le pasa de binele celor din jur, de binele comun. Asa cum se stie, nu numai in definitiile politologice si sociale, binele comun inseamna, foarte simplu, un bine personal sigur si eficient pe termen lung. Dar putini inteleg acest lucru.
Am citit de curand stirea despre proiectul dezastruos (respins de catre Bruxelles) facut de Guvernul Romaniei legat de exercitiul bugetar UE in perioada 2014-2020 (adica despre banii pe care trebuie sa ii primim, cum ii gestionam, ce facem cu ei, etc) si mi-a venit sa scriu, pur si simplu, fiindca imi pasa. In timp am ascultat calm vorbele plictisitoare si repetate ale unora care mi-au sugerat ca n-as mai fi “roman si patriot” fiindca am ales sa plec, nu sa raman.
Cred profund, dupa ce m-am plimbat prin atatea locuri din lumea asta, ca Romania este o tara extraordinara pentru trait cand vine vorba de distractie si asa-zisa caterinca. Aici e viata, frate, in Romania! Asta ne place, sa ne distram, sa facem caterinca, sa facem misto. E greu de inteles ca ne putem distra si avand grija ca cei din jurul nostru sa fie bine, ne putem distra si facand treaba buna la nivel de societate, nu doar la nivel personal.
Stirea este foarte grava, dar nu s-a aflat prea mult la "stiri", sau nu s-a discutat prea mult la TV. E o stire fara interes pentru o mare parte a populatiei. Direct si proportional reprezentata in Parlament, in randul ziaristilor, in randul vedetelor TV. Ca nu prea se intelege acest lucru, in multe cazuri.
Cand am anuntat ca plec din Romania multi din jurul meu nu au inteles decizia mea si cel mai intalnit motiv de nedumerire a fost acesta: “Bai, ai o viata
