Civilizatia romana moderna, experimentul statal romanesc modern insusi sunt ininteligibile istoric si sociologic in absenta intelegerii comparative a rolului Frantei si culturii franceze asupra a ceea ce s-a intamplat in acest colt de lume in ultimele 200 de ani.
1821-1921: cresterea si afirmarea experimentului romanesc in S E Europei este o extensie a exploziei de energie culturala si politica a civilizatiei franceze a Noului Regim. Ani buni dupa aceea, pana in ziua de azi chiar in unele privinte, am trait in umbra si inertia formelor de viata sociala, politica si intelectuala franceze.
Luam de bune, respiram forme frantuzesti pe care le consideram naturale. Am pierdut sensul originilor lor, contextul si modul cum au ajuns sa reprezinte forma mediului nostru de viata si al gandirii noastre. Dar mai ales am pierdut sensul a ceea ce am fi fost (sau nu am fi fost) fara ele. Chiar asa: Ce am fi fost fara ele?
Privim cu nostalgie in urma. O zi ca cea de azi e un prilej de contrafactuale. Azi nici Franta nu mai este ce a fost si nici noi nu mai suntem ceea ce am fi putut fi.
Pacat:
1. Pacat ca incepand din anii 20 puterea de iradiere a Frantei s-a stins trepat.
2. Pacat ca nu am fost in stare ca popor sa mentinem ritmul si nivelul adoptate aproape miraculos in secolul 19.
3. Pacat ca azi cand economic, social si demografic suntem cu spatele la zid, nici Franta si cu atat mai putin noi, nu suntem in stare sa regasim si sa reaprindem flacara care ne alimenta fortele, atitudinea si mentalitatile in secolul 19.
4. Pacat ca generatiile urmatoare de francezi in mod covarsitor nu ne vor mai identifica decat prin faptele de arme ale fratilor tigani (Gens du Voyage, pe stil nou).
5. Pacat ca generatiile urmatoare de romani vor fi atat de lipsite de simt istori
