Fondul Monetar Internaţional a intervenit după căderea Zidului Berlinului în Europa de Est pentru a finanţa tranziţia ţărilor din regiune de la economii de comandă la economii de piaţă.
România, Polonia, Ungaria şi Bulgaria, toate au încheiat acorduri cu Fondul de la Washington, iar la aproape un sfert de secol de la căderea regimurilor comuniste din pluton s-au detaşat Polonia şi Ungaria. Dacă în trecut condiţiile impuse de FMI erau sinonime cu tăierile de cheltuieli, austeritatea şi obiectivele stricte, acum acesta şi-a creat imaginea de instituţie care propovăduieşte creşterea. Să fi venit prea târziu schimbarea pentru România - care a tras cei mai mulţi bani de la FMI - şi Bulgaria, ţările care au rămas cele mai sărace din UE?
În cazul Poloniei, un stat protejat de investiţiile venite de la vecinii germani şi în care guvernul şi-a păstrat controlul în sectoarele strategice, cele mai multe acorduri au fost preventive, banii nefiind traşi. Această economie este singura din UE care nu a intrat în recesiune în timpul şi după criza economică şi financiară mondială.
În Ungaria, guvernul vrea mână liberă în gestionarea economiei şi din această cauză a intrat de multe ori în conflict cu FMI. Guvernul de la Budapesta vrea ca după ce plăteşte datoriile ţării către FMI să se concentreze pe creşterea economiei, scrie Politics.hu. Ungaria este cea mai bogată ţară dintre vecinii României, în funcţie de PIB per capita, dar cu toate acestea economia merge împiedicat.
Programele FMI sunt controversate. Guvernele care încheie acorduri cu instituţia internaţională susţin că fac acest lucru pentru a-i fi mai bine ţării respective şi că aceia care se opun nu sunt informaţi sau o fac cu rea intenţie, scriu profesorii Adam Przeworsky şi James Raymond de la universităţile New York şi Yale într-un studiu intitulat „Efectele programelor FMI asupra creşterii
