România este în faţa unui nou acord cu Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană, cel de-al treilea. Aproape tot mediul politic clamează că acordurile de finanţare cu instituţiile internaţionale ne-au salvat de la dezastru şi ne-au stabilizat macroeconomic. Totuşi, problemele României nu au fost rezolvate, astfel încât ţara să rămână pe propriile picioare.

“Cel mai bine ar fi să ieşim din acest acord (cel cu FMI – n.r.), ceea ce ar însemna că lucrile merg bine şi nu mai avem nevoie de profesor. Dacă te mai lungeşti într-un asemenea acord, nu va mai fi un mesaj bun”, declara Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, în februarie 2012.

De atunci viziunea lui Isărescu s-a schimbat, şi un nou acord cu FMI nu numai că nu ne-ar dăuna, ba ar fi chiar bun, o “ancoră” şi o sursă de credibilitate.

“Eu recomand încheierea unui nou acord pentru că s-a dovedit a fi benefic, chiar dacă n-am tras niciun ban, pentru că ne putem împrumuta ceva mai ieftin de pe pieţe. Sursa principală de finanţare pe plan extern a deficitului bugetar rămân pieţele de capital”, declara Isărescu pe 1 iulie 2013.

Necesitatea unui nou acord a fost clamată şi de Guvernul Ponta şi de preşedintele Traian Băsescu, aproape întreg mediul politic s-a pus de acord că România are nevoie de „umbrela” FMI.

Directorul FMI, Christine Lagarde, va veni în România pentru a parafa o nouă înţelegere. Fondul are nevoie să dea un exemplu de succes, după eşecul recunoscut din Grecia.

În ce măsură, însă, este o poveste de succes cea a unei ţări care ar ajunge la cel de-al treilea acord consecutiv şi în ce măsură este un nou acord o poveste de succes?

Din martie 2009 şi până acum, România a încheiat două acorduri cu Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană şi Banca Mondială. Din primul, la guvern şi BNR au ajuns în total aproximativ 20 de miliarde de euro, cel mai mare împrumut din