Doua stiri, aparute aproape simultan in doua publicatii europene de mare impact mediatic, risca sa ne intoarca in timp pe vremea lebedelor “pescuite” de primii nomazi romani din lacurile elvetiene, imediat dupa Revolutie.
Ziarul italian Il Giornale a publicat un articol dur, in care acuza exportul de infractionalitate romaneasca in Italia, de-a lungul ultimilor ani. In paralel, jurnalistii italieni aduc in discutie investitiile facute de oamenii de afaceri din Peninsula pe teritoriul strabunei Dacii Romane. Concluzia italienilor: noi le dam bani&joburi, ei ne dau violatori, hoti si criminali.
Trecand Alpii, le-a venit randul ziaristilor germani de la editia locala a The Economist sa deplanga soarta Germaniei, din acelasi motiv: exportul necontrolat de infractionalitate dinspre Romania si Bulgaria catre natiunea-fanion a Europei unite.
Interesanta e doar coincidenta aparitiei a doua atacuri la adresa Romaniei, caci altfel astfel de articole care ne lovesc direct in plexul national pot fi intalnite din abundenta in societatile vest-europene. Imi vine in minte campania din presa britanica impotriva emigratiei catre Batranul Albion a fortei de munca din Balcani. Sigur, comparatia e net in favorea englezilor, din perspectiva elegantei acuzatiilor, dar ideea de fond ramane valabila pe toate meridianele: Romania=infractori=cersetori=hoti=muncitori spargatori de piata muncii.
Discutam de prea multi ani despre aceste bube nationale, dar nimeni dintre cei chemati sa decida nu vrea sa puna punctul pe “i”. De fapt, nu e vorba doar de politicieni, ci de noi toti, posesorii de cetatenie romana, cei care am inchis ochii la cresterea acestui PIB national de infractionalitate. Exportul de hoti si de violatori ne-a purificat semnificativ tara de aceasta pregra sociala, dar ne-a umflat treptat factura la imaginea noastra externa. Am devenit o natie de sperietor
