Anul acesta, tradiţionala sărbătoare naţională a Franţei, 14 Iulie, a devenit un pretext de publicitate politică internaţională a guvernului Francois Hollande, ţinând cont de faptul că, după al Doilea Război Mondial şi, mai ales, după cele două dezastre, cel algerian şi cel indochinez, Franţa nu a mai fost vioara întâi, în plan mondial. Pentru a convinge lumea că mai este încă o forţă care nu trebuie ignorată, defilarea de 14 Iulie a fost deschisă de trupele africane şi unităţile franceze angajate în conflictul malian. Deşi Franţa este îndoliată de catastrofa feroviară ce a avut loc vineri, la Bretigny-sur-Orge, prezenţa africanilor în deschiderea paradei s-a dorit o dovadă că guvernul de la Elysee încă este capabil să recucerească Africa neagră. Parada a fost deschisă de şaizeci de soldaţi malieni, urmaţi de un detaşament Minusma, de fapt căştile albastre ONU care vor prelua ştafeta de la unităţile franceze pentru păstrarea securităţii în Mali. Oricum, după cum se spune, obrazul subţire cu cheltuială se ţine, lucru valabil şi dacă vrei să dovedeşti că mai poţi fi o forţă pe plan internaţional. în cadrul defilării de pe Champs-Elysees, după soldaţii malieni şi detaşamentul Minusma, a urmat cel francez, reprezentând simbolic cei aproape 3.200 de militari francezi încă aflaţi în Mali pentru uşurarea organizării alegerilor prezidenţiale, prevăzute pentru 28 iulie. La defilarea de 14 Iulie, în afară de oficialităţile franceze, au asistat, în calitatea de invitaţi de onoare, secretarul general ONU, Ban Ki-moon, preşedintele interimar malian Dioncounda Traore, miniştrii Apărării a treisprezece state africane, preşedintele croat, Ivo Josipovic. Sub un alt aspect, nu doar diplomatic, invitaţii de onoare reflectă indirect tendinţele Franţei de refacere, doar sub aspect economic, a fostului său imperiu colonial, deşi, în ceea ce priveşte teritoriul Europei, s-ar putea să intre