Publicarea datelor finale ale recensamantului din 2011 in urma cu doua saptamani a trecut aproape neobservata.

Singurul scandal care a tinut cat de cat prima pagina a fost cel provocat de numarul de persoane cu drept de vot, trimitere directa, dar total eronata la soarta referendumului de demitere a presedintelui din vara anului trecut.

Atat a stiut sa comenteze si premierul, felicitandu-se ca nu au dat o lovitura de stat, ci au fost mai mult de 50% cei care au votat pentru demitere. In rest, din partea lui Victor Ponta nimic, nicio observatie, nicio alerta, nicio ingrijorare in urma semnalelor date de cifrele recensamantului.

Celalalt pol al Puterii, Traian Basescu, s-a limitat sa-i raspunda lui Victor Ponta si sa traga un semnal de alarma in privinta rromilor, aratandu-se mai speriat de cresterea spectaculoasa a numarului acestora si surclasarea romanilor decat de cifra uriasa a persoanelor cu educatie precara sau deloc, scaderea fertilitatii, raportul inca primitiv dintre mediul rural si cel urban si tendinta de imbatranire a populatiei.

Acestea fiind toate reactiile oficiale, nu avem de ce sa ne miram prea mult ca nici presa nu a dat o importanta pe masura consecintelor care rezulta din cifrele procesate de INS.

In fond, ce e de speriat la faptul ca, daca tendintele actuale nu se schimba si rata natalitatii nu se imbunatateste iar migratia continua cel putin in ritmul actual, peste mai putin de 40 de ani vom mai ramane doar 16 milioane de romani?

Ce e infricosator ca exista previziuni care sustin ca in conditiile date peste 60 de ani nu vom numara mai mult de 12 milioane confrati? Pana la urma, acelea ar putea fi timpurile in care robotii si calculatoarele vor conduce lumea, iar 8 milioane de romani sa fie deja prea multi pentru era siliconului si a cipurilor din diamant.

De speri