-AA+A
Pentru că tot e vară, iar politicienii sunt în vacanţă, le propun să mediteze la acest text şi care se vrea, oarecum, un îndrumar de PR politic. E un chestionar general şi care se vrea încă doar intuitiv.
1. A găsi o singură valoare sau subiect cu care să devii cunoscut în conştiinţa publică nu e îndeajuns. Un specialist în justiţie sau educaţie nu poate aspira la primele funcţii în stat, ci cel mult la un portofoliu de ministru;
2.Un scandal care te loveşte exact „în” tema sau principiile pe care le susţii este extrem de periculos. Istoria Partidului Republican din SUA este bucşită cu politicieni care apărau moralitatea protestantă şi a căror carieră s-a încheiat imediat după ce s-a aflat că erau de fapt homosexuali. Traian Băsescu nu s-a prezentat drept o persoană elevată, educată, cu un vocabular îngrijit; de aceea limbajul colorat utilizat din când în când în primul mandat nu l-a eliminat din politică;
3. Dacă eşti în prim-planul mass-media, trebuie să contracarezi constant ce se spune despre tine. Orice valori încerci să transmiţi pot fi înecate în noroi; rezultatul evident e sufocarea lentă, dar nu mai puţin neplăcută. De exemplu, nu ştiu dacă Elena Udrea a avut vreodată un plan concret de comunicare, cu bătaie pe termen lung; pe termen scurt şi mediu nici nu mai contează, înfrângerea e practic consumată;
4. Se vorbeşte enorm de mult despre comunicare. În sine acest lucru nu e rău. Mă întreb însă cât de des se pune întrebarea „Ce comunic? Cui mă adresez? Există o schemă ordonată de valori pe care o am în minte, astfel încât să am un profil recognoscibil şi previzibil?”;
5. Dacă eşti politician şi nu ai răspuns la întrebările astea, trăieşti şi mori cu valul. Nimeni nu înţelege de ce te afli în politică. Eşti un zombie care aşteaptă placid sfârşitul filmului sau (mult mai probabil) o secure înfiptă în ceafă de politicienii mai
