Este foarte bine că ministrul turismului, IMM-urilor şi mediului de afaceri, Maria Grapini, a ieşit ieri într-o conferinţă de presă şi a prezentat un bilanţ pe primele şase luni din 2013 al instituţiei pe care o conduce, dar intenţia este insuficientă.

Miniştrii României, din orice partid ar face parte, fac încă o dată şi încă o dată aceeaşi greşeală: au impresia că rolul lor este să legifereze şi nu să administreze. Astfel, este foarte bine că există această nevoie de a avea un bilanţ, dar un bilanţ fără indicatori este ca şi cum te-ai scălda într-o piscină goală.

Este uriaş, este magic cuvântul cu care începe documentul de 11 pagini prezentat ieri de ministrul Grapini: „RAPORT“. Este ceea ce lipseşte din toate guvernările României de după ’89.

Oricine preia puterea are ca primă grijă să semneze acte normative. Ei cred că asta înseamnă guvernarea, când abia descărcarea acestor acte normative, hotărâri de guvern, norme sau legi în acţiuni ale mediului privat sau ale statului pentru schimbări într-un sector sau altul este cea care contează.

Cu alte cuvinte, nu poţi să vii cu un document pe care îl numeşti „Raport privind IMM-urile, mediul de afaceri şi turismul“ fără să ai indicatori comparaţi cu situaţia anterioară.

Cum sună însă „raportul“ doamnei Grapini: „Capitolul 1. Sectorul IMM şi mediul de afaceri. A) iniţiative de OUG, OG, HG, memorandumuri, reorganizări“. Şi sunt enumerate zece proiecte de hotărâre, note de informare şi propuneri de norme, în care sunt enumerate iniţiativele ministerului privind mediul de afaceri, dar nu este evidenţiat în niciun fel care a fost efectul aplicării acestor iniţiative.

Câte microîntreprinderi erau în decembrie 2012 în România, câte sunt în iunie 2013? Câte ajutoare de minimis (finanţare nerambursabilă pentru întreprinderi mici şi mijlocii) s-au acordat pe primele şase luni din 2013 şi î