Serviciul secret al Ministerului de Interne, cunoscut in mod oficial sub denumirea de Departamentul de Informatii si Protectie Interna din cadrul Ministerului Afacerilor Interne si sub porecla de "Doi si-un Sfert", a facut politica la nivel inalt. Si la greu. Intr-o chestiune de importanta majora pentru statul roman. Nu avea atributii legale in acest sens. Si, totusi, s-a implicat, negociind datoria statului cazac fata de statul roman, in urma achizitionarii pachetului majoritar de actiuni Rompetrol. Si lucrurile au iesit prost. Vinovatii sunt seful lui "Doi si-un sfert", ofiterii care au acceptat un ordin ilegal, ministrul de Interne care raspunde de "Doi si-un Sfert" - la aceea vreme Traian Igas - si primul-ministru, care il numeste sau il demite pe seful de la "Doi si-un Sfert" si care, si el, si-a dat acordul. Iar ultimul pe lista si cel mai vinovat este Traian Basescu, nu numai fiindca el a condus Guvernul Boc, ci si fiindca a fost si este presedinte CSAT.
Unii considera ca sunt obsedat pe chestiunea serviciilor secrete. Si poate pe drept cuvant. Eu am identificat, in unele practici ale serviciilor secrete din Romania, cauzele raului. Si nu intamplator, ori de cate ori Bucurestiul este zguduit de un mare scandal, generat, la prima vedere, de o noua gaura in bugetul public, aflam ca, undeva, viermele care a mancat marul din interior este reprezentat de o actiune a unuia sau altuia dintre serviciile secrete.
Ca toate celelalte servicii secrete, "Doi si-un Sfert" are atributii legale exclusiv in zona obtinerii unor informatii care pot fi utile statului roman. Este adevarat ca, dupa anul 2000, pe rand, serviciile secrete din Romania s-au transformat in servicii atat de inteligente, incat, prin legi speciale, li s-a permis sa-si infiinteze societati comerciale acoperite si sa participe, exploatand din plin informatiile obtinute pe bani publici
