Victor Ponta se dovedeşte a fi până în prezent un maestru de necontestat al cosmetizărilor şi disimulării.

Dintr-un sondaj realizat de IRES reiese că peste 80 de procente dintre români consideră că ar fi mai bine ca examenul de Bacalaureat să fie promovat de mai puţini elevi, dar mai bine pregătiţi, decât de mai mulţi şi mai slab pregătiţi. Reconfortant, vor spune cu satisfacţie cei care privesc cu îngrijorare degradarea continuă din învăţământul românesc, atât din cel mediu cât şi din cel universitar. Iată că Ponta nu a avut dreptate atunci când, din considerente evident electorale, s-a pronunţat pentru "relaxarea" standardelor de exigenţă la examenele şcolare. Este o concluzie pripită. La întrebări de acest gen majoritatea celor intervievaţi dau răspunsurile apreciate a fi dezirabile din perspectiva a ceea ce e corect să susţii. Cum să spui că nu îţi doreşti ca şcolile sau universităţile să dea elevi şi studenţi bine pregătiţi ?

Atunci însă când eşti direct interesat în chestiune, când ai un copil care susţine un examen, de capacitate sau de bacalaureat, intransigenţa se înmoaie brusc. În chip asemănător, susţinerea generică covârşitoare pentru standarde ridicate de exigenţă în evaluarea cadrelor didactice pe care cu mare probabilitate o va releva orice cercetare sociologică intră în totală coliziune logică cu entuziasmul destul de răspândit din sistemul universitar atunci când noua conducere USL a ministerului de profil a eliminat majoritatea criteriilor severe introduse de Daniel Funeriu.

La fel e şi cu corupţia. Marea majoritate a românilor o înfierează atunci când li se cere opinia în cadrul unor cercetări sociologice. Unii o consideră chiar principala plagă care afectează ţara. Ceea ce nu-i opreşte însă deloc să aleagă cu scoruri electorale impresionante primari, preşedinţi de consilii judeţene, deputaţi sau senatori afectaţi de probleme majo