Constantin Brâncuşi este unul dintre cei mai mari sculptori ai lumii şi pe semne Târgu-Jiul poate concura oricând cu marile oraşe la capitolul „valoare culturală” pentru că avem, avem cu ce şi asta o ştiu chiar şi aceia care, „oficial” nu mai ştiu să recunoască nimic. Vederea unora este aproape înceţoşată şi clar, e greu să mergi prin ceaţa deasă de interese dacă nu şti unde să te opreşti. Să nu fim ipocriţi totuşi! Ei bine veştile bune încep să circule şi parcă de câţiva ani ne-am mai revenit din euforia creată de unele non-valori pe care noi le credeam valori şi am început să exploatăm, cu pricepere, ce al nostru, ce se vrea a fi lada de zestre lăsată de Constantin Brâncuşi bătrânului său cămin, Gorjul. Şi uite cum se face că numele lui Brâncuşi începe să capete rezonanţă şi să ne trezim că poate cântări prea mult pentru vecinii noştri craioveni, care se bat pentru titlul de cetăţeni ai unei capitale europene, o capitală a culturii bineînţeles. Şi cum se face cum nu se face Craiova intră în cursă cu un capital cultural extraordinar, numele lui Brâncuşi. Şi noi, gorjenii, rude de-a lui Brâncuşi ne bucurăm ştiind că poate odată cu acest proiect cultural turiştii vor da în sfârşit năvală şi vor transforma Târgu-Jiul într-un fel de Micul Paris. Dar să nu visăm atât de departe. Ideea este una bună dar mă întreb dacă am fi concurat noi singuri în cursa aceasta ce s-ar fi întâmplat? Oare nu am fi avut capital extrem de bogat, oare nu am fi ştiut că putem câştiga oricând fără probleme atâta timp cât în spate ducem „povara” operelor lui Brâncuşi? Nu ştiu să răspund la întrebarea asta dar e o întrebare plauzibilă în condiţiile în care ne învaţă alţii cum să ne exploatăm resursele şi mai mult să facem să vină în Gorj mii de turişti. Ideea vine în contextul în care se va construi şi o autostradă care să faciliteze itinerariul cultural prin inima Olteniei. Ce să mai? Proie