Mai grea decât alegerea Papei a fost cea pentru al 18-lea loc de Divizia A din cele... 15, câte grohăia Naşu' acum vreo lună că va fi numărul final de combatante. Dacă vă amintiţi, tot cam pe atunci am scris eu în această rubrică despre imposibilitatea de a avea mai puţin de 8 echipe în campionat, din moment ce Corleone fusese şpăguit de alde Digi pentru fix 9 meciuri pe etapă, nicidecum pentru 7 1/2 (că atât iese la calculul matematic), deci 7, că la aşa îndârjeală de campionat era musai să-i odihnească pe câte unii în fiecare etapă. Mai glumeam eu atunci că s-ar putea să ne pricopsim cu vreo 19 (tot cu câte o echipă la odihnă) sau chiar 20! Iată însă că gluma dă să se transforme într-o realitate... suprarealistă, din moment ce Chiajna zice că la TAS nu poate să nu câştige locul de Divizia A. Se făcură 19? Desigur! Iar dacă se mai burică niţel şi Mititelu, ia să vedeţi cum se fac 20 cât ai zice Mafia. Aia cu licenţierile şi cu şpăgile adicente. Şi care, până să apuce să dea socoteală penală, mai are de încasat chiar în aceste zile şpăgile pentru Divizia B, pentru licenţiere şi configurarea celor două serii. Deocamdată însă, să amintim că barajul ăsta de sâmbătă seara, pe lângă faptul că nu a avut nici urmă de legătură cu nici un regulament din galaxia noastră, a beneficiat şi de un interes pe măsura legalităţii partidei: în tribune să tot di fost vreo 1.000 – 1.500 de spectatori, oricum mai mulţi decât telespectatorii în număr de 0 (zero). Asta, deoarece obrăznicia Mafiei nu cunoaşte limite, dovadă faptul că au cerut fix 50.000 de euro pentru panarama de meci. Niscai televiziuni au oferit ceva între 7.000 şi 10.000 de euro, ceea ce mi se pare enorm. Inutil. Mafia zicea că nu-i baraj între una retrogradată şi alta în faliment, ci semifinală de Champions' League. S-a ales în cele din urmă: habemus Rapid în prima ligă. Sau Chiajna, dacă zice TAS. Sau amândouă, dac