Prin capacitatea organizatorică, prin activismul militant și prin determinarea de care dă dovadă în acapararea, gestiunea și prezervarea pârghiilor de putere, PSD nu are egal în peisajul politic românesc.
„Ce partid de doi bani! Nici preşedintele, nici măcar pupilul (e vorba de Tudor Chiuariu) care își datorează cariera politică lui Fenechiu și a ajuns, la rândul său, ministru cu ajutorul acestuia, nu «comentează decizia Justiţiei». Așa vă ia Gaia pe toți și voi vă pitiți! De parcă ar fi Justiția Divină! Cel mai bun ministru la Transporturi, de câțiva ani încoace, care a deblocat fondurile UE, a făcut să se rușineze fetele mari din PNL!“ (Liga Olguța Vasilescu, primarul Craiovei, vicepreședinte PSD, pe pagina sa de Facebook)
Putem comenta în diferite feluri afirmațiile Olguței Vasilescu. Am putea vorbi, de pildă, despre o mostră de agresivitate și dispreț din partea unui important lider PSD față de justiție și, până la urmă, față de ideea de stat de drept. Dacă ieșim însă din sfera discuțiilor care țin de valori și de morala politică, atitudinea Olguței Vasilescu explică foarte bine de ce PSD controlează ferm de peste două decenii majoritatea pârghiilor de putere din țară.
Două sunt premisele sale esențiale de acțiune: 1) prietenii politici trebuie nu doar recompensați, ci și protejați necondiționat, indiferent de circumstanțe; 2) adversarii trebuie anihilați sau, dacă acest lucru nu e posibil, măcar intimidați. Iar structurile de orice fel, nu doar cele explicit politice, precum primăriile, consiliile locale sau cele județene, ci și cele teoretic independente trebuie acaparate sau, din nou, dacă acest lucru nu este posibil, blocate.
PSD a avut permanent grijă să poată exercita o influență considerabilă asupra tuturor organizațiilor care contează în ecuația de putere din țară. De pildă, atunci când par
