Cu acest cuvânt, împrumutat de la scriitorul Vaclav Havel şi care a fost preluat de mulţi locuitori ai fostelor ţări socialiste când vorbeau de ţara lor, a caracterizat cotidianul britanic “The Guardian”, situaţia din Ungaria, respectiv populismul premierului Viktor Orban.

Natura ciudată a guvernului acestuia se manifestă mai ales în economie, apreciză cotidianul. “Pentru a compensa pierderea banilor după ce a dat afară din ţară FMI, guvernul Orban a introdus peste două duzini de impozite noi. Dacă nu se preocupă de găsirea celui mai nou şi scump impozit pe bănci din Europa, atunci impune taxe pe transferurile de bani, convorbirile telefonice din intreprinderi şi pe exploatările miniere, iar întreprinderile sunt obligate să devină membre ale camerelor industriale unde bineînţeles se plăteşte cotizaţie.

Consecinţa- patru milioane de unguri trăiesc în pragul sărăciei iar alţi 1,39 de milioane – sub acest nivel. Adoptând poziţia unui luptător pentru libertate, Orban a reuşit să-şi facă inamici principalii săi doi investitori-Germania şi UE. El a comparat politica Angelei Merkel cu invazia comandată de Hitler şi a asemănat Bruxelles-ul cu fosta Uniune Sovietică. Aceasta în condiţiile în care, subliniază cotidianul, 97 la sută din investiţiile de stat ale Ungariei din ultimii ani, au fost efectuate din fondul de coeziune al UE.

Dar Orban foloseşte foarte bine condamnările pe plan extern ale politicii sale, în politica sa internă. Aşa s-a întâmplat şi cu ultimulraport al parlamentarului european Rui Tavares care s-a ocupat de nerespectarea drepturilor omului de către Ungaria, despre care Orban a spus că UE acţionează ca un intermediar al forţelor de stânga şi liberale.

Demersurile lui Orban , atrage atenţia cotidianul, pot fi contraporductive, deoarece folosind lozinci populiste împotriva privatizărilor de după schimbarea