- Social - nr. 137 / 16 Iulie, 2013 E duminica si e ora la care credinciosii se intorc de la biserica. E plin trotuarul de multimea lor, asa ca eu, mergand pe contrasens, ma vad nevoit sa fac dese iesiri pe carosabil. Cand lumea se mai rareste, dau fata in fata cu o cunostinta, maghiara, care ma priveste cu ochii in lacrimi. Ne stim de multi ani, iar copiii nostri au fost si au ramas prieteni. Pe sotul doamnei l-am condus, cu ani in urma, pe ultimul drum, dar, sufleteste, il simtim in mijlocul nostru. Ii zic doamnei ca a fost la biserica, lacas de reculegere si de mangaiere, ca valurile vietii ne cuprind, cu vremea, pe toti. Doamna imi spune ca am dreptate, ca asa ar trebui sa fie biserica, dar, pentru ca ma cunoaste si are incredere in mine, sa-i dau voie sa-mi spuna adevarul. "Biserica noastra nu este totdeauna ceea ce ar trebui sa fie. Predicile pe care le ascultam sunt, adesea, pline de ura la adresa romanilor si nu-i nimeni care sa puna capat acestei situatii. Noi ne-am avut bine dintotdeauna cu romanii. In aceasta tara ne-am nascut, am crescut, ne-am calificat, am primit locuri de munca si locuinta. Daca unora nu le convine in Romania, de ce nu pleaca peste granita, ca nu-i opreste nimeni, si sa ne lase pe noi in pace, sa traim asa cum am trait atatia ani si sa nu ne uram unul pe altul, ca nu asta este vointa lui Dumnezeu.” Am apreciat atitudinea doamnei indoliate, i-am sarutat mana si ne-am despartit, dorindu-ne cat mai putine zile marcate de tristete. VASILE CRISTUREANU - Social - nr. 137 / 16 Iulie, 2013 E duminica si e ora la care credinciosii se intorc de la biserica. E plin trotuarul de multimea lor, asa ca eu, mergand pe contrasens, ma vad nevoit sa fac dese iesiri pe carosabil. Cand lumea se mai rareste, dau fata in fata cu o cunostinta, maghiara, care ma priveste cu ochii in lacrimi. Ne stim de multi ani, iar copiii nostri au fost si au ramas prieten