- Social - nr. 137 / 16 Iulie, 2013 POEZIA RELIGIOASA INTERBELICA la Universitatea "Petru Maior” Intr-o atmosfera academica, in sala Aula Magna a Universitatii "Petru Maior”, am asistat la o inedita intalnire cu Poezia religioasa interbelica, titlul tezei de doctorat a doamnei Cristina Sava, tema mai putin cunoscuta de generatia tanara, daca ne gandim la pleiada poetilor evocati, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Adrian Maniu, Vasile Voiculescu, Sandu Tudor si Radu Gyr, dar mai cu seama la modul de abordare si interpretare a creatiilor poetice trecute prin prisma sacrului, de la poezia sentimentului metafizic, ortodoxism poetic pana la poezia Rugului aprins. Literatura romana dintre cele doua razboaie mondiale, fara indoiala, marcata de o varietate de stiluri, de confruntari de ideologii literare a suferit mutatii si in sfera creatiei sub semnul tendintelor spirituale si estetice divergente. Am retinut ca poezia religioasa ocupa un loc aparte in miscarea traditionalista, ca reprezentativi sub acest aspect sunt "ortodoxistii”, din categoria carora faceau parte poeti in a caror practica religiozitatea a devenit un stil, iar ortodoxismul echivala cu o maniera scriitoriceasca. Nu impresionant, ci de-a dreptul contemplativ ca poetii acestei generatii au stiut "cum” si "de ce” sa foloseasca harul divin in slujirea semenilor, o slujire in duh si adevar (Ioan 4), cum ne invata Sfintele Scripturi, inainte de toate, o slujire care sa zideasca in noi o inima noua si curata (Ps. 51) si din care sa curga rauri de apa vie (Ioan 7), cum scrie spiritul profetic, pentru ca, numai intelegand ca din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile (Romani 11), vom creste frumos spiritual si moral. In fapt, am participat la o lectie prin care s-a ilustrat o imagine, pe intelesul tuturor, a poeziei religioase dintr-o perioada tensionata a istoriei spiritualitatii etnice roman