Nu există printre restaurantele bucureștene prea multe care să fie specializate în gastronomie de lux, asta și pentru că prea puțini furnizori pot da factură pentru ceea ce livrează. Asta înseamnă că nu putem garanta trasabilitatea produselor și merge direct la sursă în caz de toxiinfecție alimentară. În schimb, în cerc restrâns, pot garanta că avem cu ce găti regește odată cu venirea toamnei: vânat, ciuperci, gutui, pere și mere, nuci, varză, păsări de curte. Pentru mine, e extraordinar să gătesc, asta creează momente conviviale și emoții intense. Câteva exemple: ouă de fermă cu trufe, tocană de căprioară cu legume de grădină, cocoș cu Fetească Neagră, cartofi copți în zeamă de carne, chiftele de știucă de râu, raci în sos Nantua, prăjituri cu nucă și pere de livadă.

Însoțesc tot acest meniu cu o Fetească Neagră de la Domeniile Franco-Române, pe care e obligatoriu să o descoperiți. Iată cum putem transforma o masă de duminică într-un adevărat festin fără a avea nevoie să importăm niciun produs, nici măcar pe cele lichide, folosind doar un strop de savoir faire culinar francez, dar cine s-ar plânge oare de asta?

Acest pământ bogat și binecuvântat produce tot ceea ce trebuie pentru a face din bucătăria românească una recunoscută și, de ce nu, chiar renumită. Dar, pentru că asta sa se întâmple și în farfuriile voastre, în restaurante, trebuie să mai aşteptăm.

Trufele din Transilvania și alte minuni ale României

Trufele cresc din abundență în Transilvania. Vă recomand să petreceți acolo un weekend alături de căutătorii de trufe și de câinii lor. Va fi foarte frumos pentru că veți descoperi peisaje magnifice. Cea mai mare parte din trufele românești sunt exportate în Franța sau Italia unde sunt vândute de patru ori mai scump.

Mă gândesc că România a fost binecuvântată de Dumnezeu atunci când văd vânatul pe câmp