Deşi nu este treaba unui preşedinte să ştie ce sentinţe vor da instanţele în diverse dosare, nici măcar să-l intereseze astfel de lucruri, insistenţa cu care Traian Băsescu s-a manifestat faţă de iminenta condamnare a fostului ministru al Transporturilor, Relu Fenechiu, ne poate contura convingerea că preşedintele avea o certitudine în acest sens.

Că şi-a manifestat sau nu influenţa, este deja o speculaţie, dacă Relu Fenechiu este cu adevărat vinovat sau nu – vorbim din nou doar despre o competenţă a judecătorilor, pe care personal evit să o comentez. Important este că fostul ministru a plecat din funcţie la prima sentinţă a unei instanţe, chiar dacă aceasta nu este definitivă şi irevocabilă.

Ce mi se pare însă demn de evidenţiat este “atenţia” cu totul specială pe care liberalii au primit-o de la Cotroceni, de-a lungul timpului, numai în mandatul lui Traian Băsescu. Pornind de la “mapa profesională” a Noricăi Nicolai, urmând cu un şir lung de miniştri anchetaţi, dintre care cei mai mulţi s-a dovedit că au ieşit nevinovaţi, dar cu imaginea şifonată, după lungi scandaluri publice, ajungând până la săgeţile acide adresate lui Crin Antonescu, în acest context, cazul Fenechiu nu mai pare chiar atât de întâmplător. După cum nu poate fi o coincidenţă nici faptul că, exact în ziua nominalizării lui Ovidiu Silaghi pentru un nou mandat la ministerul Transporturilor, apare avertismentul public privind implicarea acestuia într-un dosar la DNA, cu preluări de documente şi tot tacâmul.

Ca şi în cazul lui Fenechiu, nu comentez conţinutul dosarului, stadiul instrumentării lui sau probele. Este din nou treaba omului politic Ovidiu Silaghi să lămurească această problemă. Dar dacă intenţiile de instrumentare în acest dosar sunt atât de transparente, de ce informaţiile nu au apărut înaintea nominalizării lui ca ministru la Transport