Iritarea pe care o produc unele expoziții de artă în diferite comunități măsoară eficient forța mesajului estetic în medii diferite de cele ale pasionaților de artă.
Un scandal mediatic cu încărcătură politică va mări notorietatea și cota artiștilor, iar unele grupuri politice nu uită că pot găsi în artă un bun aliat pentru a-și promova interesele. Când rămâne explicită și rudimentară, propaganda prin artă însă nu este de folos într-un regim democratic nici artiștilor și nici politicienilor. Este nevoie și de acel ingredient miraculos conceput în Iluminism: pretenția de gratuitate a operei de artă, susținută de autor și recunoscută de un grup de experți. Recent vernisată, în cadrul uneia dintre cele mai cunoscute instituții de pe scena artei contemporane pariziene, Jeu de Paume, expoziția de fotografie Phantom Home semnată de Ahlam Shibli reprezintă un studiu de caz elocvent în acest sens.
Născută în 1970 în Palestina, Ahlam Shibli, artistă cu reputație internațională, prezintă o colecție generoasă de fotografii, grupate în șase serii care dezbat, cu referire la contexte istorice diverse, în jurul sentimentului de „acasă“. „Realistă“, transparentă, fără artificii tehnice, expoziția problematizează o absență, căci, în toate cazurile, personajele fotografiate de artistă construiesc pentru ele însele sau pentru apropiați un ambient real sau simbolic care să îl amintească pe cel inițial, pierdut în urma unei traume istorice. Uneori, rude ale unor „martiri“, cum îi numește Ahlam Shibli, bricolează în cămine austere câte un mic altar pentru a le conserva amintirea. Altarul improvizat șochează însă: în portretele selectate de rude, „eroul“, fie el palestinian, algerian etc., este înarmat și privește sfidător și agresiv. Altădată, surprinși de obiectivul palestiniencei, homosexuali, lesbiene, transgenderi din lumea mu
