Este al doilea an consecutiv când tinerii absolvenți ai Secției de Jurnalistică a Universității de Vest din Timișoara depun un jurământ de onestitate, convenit în 2012 de profesori și studenți.
„Jur ca în activitatea de jurnalist să fiu corect, să spun adevărul, să fiu de partea dreptăţii. Să acţionez spre binele publicului şi să nu induc în eroare. Jur să apăr democraţia şi dreptul la informare al cetăţenilor. Aşa să-mi ajute Dumnezeu“, iată jurământul depus de tinerii jurnalişti timişoreni. Deși participarea la festivitatea de jurământ nu este obligatorie, absolvenții care acceptă simt o anumită emoție a intrării într-o profesie cu exigențe morale comparabile celor din alte meserii liberale, ca medicina, profesoratul sau avocatura. Întrebați de reporterii locali aflați deja „în pită“, absolvenții au comparat jurământul „de onestitate“ cu Jurământul lui Hypocrat la care au de meditat doctorii.
La facultățile de jurnalism se învață etică, deontologie profesională, legislația presei. Se analizează coduri deontologice, se învață normele de conduită, se fac studii de caz, se exemplifică la disciplinele specializate tehnicile de manipulare prin text, imagine, sunet. S-ar putea crede că tinerii jurnaliști ies blindați din facultate, pregătiți să înfrunte bicisnicia patronilor gata să abuzeze de poziția lor pentru a cere încălcarea normelor și a conștiinței, să se opună cenzurii șefilor, să își apere conștiința, libertatea de exprimare și libertatea presei în general. Nu este deloc așa. Cei care au șansa să profeseze – adică maximum 30% după statisticile facultăților - aterizează în societate pe un teren accidentat. Dificultatea de a-și găsi un job în domeniu îi face din start prudenți. Nu vor neglija de la început comenzile șefilor, chiar dacă ele ar cădea pe lângă normele etice. Apoi vor avea de observat un oportunism
