TRANZACŢIILE TRANZIŢIEI

FALS TRATAT DE EMBARGOLOGIE

Este interesant de urmărit modul — adesea straniu — în care anumite concepte proliferează în domenii conexe şi cum li se deformează sensul.

Îndelung vehiculată înainte, ideea de EMBARGOU a prins contur abia o dată cu războiul din Golf când pentru prima dată în istoria Naţiunilor Unite s-a realizat un consens general.

Izolarea celui "rău" promitea să fie un instrument paşnic de descurajare, ceea ce nu s-a întâmplat.

S-a întâmplat că ponoasele le-au tras până la urmă tot cei "mici şi amărâţi", cum eram şi suntem noi, în timp ce barosanii şi-au rezervat partea leului în reconstrucţia Kuweitului, unde noi, cei disciplinaţi, n-am mai avut acces.

Cu tot eşecul său practic, ideea de embargou a plăcut şi aceleaşi naţiuni — mai mult sau mai puţin unite — au hotărât să o aplice şi în cazul Iugoslaviei.

Cam cu aceleaşi rezultate, până acum, şi cu aceleaşi consecinţe pentru noi, cei disciplinaţi şi obsedaţi de ocheadele pe care ni le tot aruncă Occidentul ca să vadă dacă merităm sau nu să ne deschidă uşa.

Ca şi în cazul Irakului, consecinţele sunt pentru noi catastrofale şi, în timp ce ne-am pricopsit cu câteva şalupe pe care ar trebui să le opunem cu succes "distrugătoarelor" sârbeşti, marii angrosişti occidentali îşi cară de zor armamentul spre teatrele de luptă pe căi nesupravegheate de bravii observatori O.N.U.

Concluzia ar putea fi că de pe urma embargourilor pierde toată lumea şi câştigă doar unii.

Cei care trebuie să câştige...

Este interesant de urmărit cum s-a infiltrat noţiunea în viaţa noastră de fiecare zi.

Supărată pe neadevărurile, sau pe adevărurile tendenţioase pe care le colecta o anumită gazetă, ce nu poate fi bănuită de simpatii cotrocenizante, Preşedinţia a supus-o embargoului.

Adică a interzis reporterilor săi accesul la centru