L-aţi cunoscut pe Lilian Zamfiroiu, noul director al Institutului Cultural Român? Cei mai mulţi dintre dumneavoastră probabil că o să ridicaţi din sprâncene a mirare, întrebându-vă de pe ce planetă a putut să cadă ziarista care vă întreabă aşa ceva.
Mai întâi, nici măcar numele nu l-aţi auzit de multe ori. E uşor bizar, cu siguranţă l-aţi fi reţinut. Apoi, de unde şi până unde să cunoaşteţi dumneavoastră, un simplu şi onest buzoian, un mahăr aşa mare? Cu deplina certitudine că aparţinem aceluiaşi Pământ, vă dau, însă, o veste: l-aţi cunoscut pe Lilian Zamfiroiu.
V-au făcut cunoştinţă cu el anii lungi de comunism şi zilele nesfârşite ale tranziţiei. L-aţi întâlnit pe holurile întreprinderii, l-aţi citit în gazetele de propagandă, v-aţi ciocnit de el în birou şi l-aţi zărit, dacă aţi fost atent, şi pe la televizor, lipit de personaje poate mai celebre, dar foarte posibil mai puţin influente. Dacă tot nu mă credeţi, citiţi interviul publicat, marţi, de ziarul „Adevărul”, şi o să înţelegeţi: Lilian Zamfiroiu nu este un om. Lilian Zamfiroiu este însuşi visul românesc. Mai şmecher, mai orientat şi mai pragmatic decât orice vis american.
În filmele de la Hollywood, reuşita supremă în viaţă se numeşte „self-made millionaire”. Adică bogătaşul care a plecat dintr-un colţ anonim şi prăfuit de ţară şi a răzbătut, singur, harnic, inspirat şi transpirat până pe Wall Street sau în Bel Air. Cu alte cuvinte, omul se face „şmecher”. În România, nu te face nimeni şmecher, trebuie să te naşti aşa. Poţi să te naşti oriunde, chiar şi la Câineni, în Vâlcea. Cu prima parte a vieţii nici nu trebuie să te stresezi: un liceu industrial „la bază” e suficient. Important e să fii popular şi generos, ca să poţi, după nişte zeci de ani, când dai interviuri, să te lauzi cu frauda de la bacalaureat: ai luat doar 8 la proba de limba română pentru că în timpul examenului ai fo
