Fundaşii îşi dau pase cu călcîiul. Chiricheş, Latovlevici. Mijlocaşii centrali îşi dau pase de gol. Bourceanu, Pintilii. Extremele nu se lasă mai prejos, aşa că deschiderera scorului este rodul şutului în bară preschimbat în gol de latul lui Cristi Tănase. Tănase eliberat parcă de demonii plictiselii şi blazării. Stanciu tînăr şi curajos. Curajos rimează perect cu ireverenţios. Este o exuberanţă în jocul Stelei care vine din ore de trudă anonimă. Din orele, zilele şi săptămînile acelea nespectaculoase numite stagii de pregătire, cantonamente. Din meciurile amicale, partidele acelea prost filmate, nespectaculoase şi greu de privit.
Macedonenii din Skopje nu sînt nici atît de războinici precum stăbunicul lor Alexandru cel Mare, nici atît de tehnici ca sîrbii şi croaţii de care s-au separat. Alexandru cucerise lumea călare, ei vor să se califice călătorind cu autocarul. Este problema lor, asta ne spun atacurile Stelei. Sînt modeşti? Îi vom face să arate şi mai modeşti! Istoria se face meci după meci, etapă după etapă. Tur după tur. Roş-albaştri au ritm şi fluenţă în acţiuni. Parcă şi gazonul de pe Arena Naţională a început să arate a gazon, aşa că şi acţiunile pe flancuri se văd mai bine. Pasele curg odihnitor, liniile se strîng şi se desfac după nevoie. Jocul Stelei este aerisit, simplu, la îndemînă. Risipitor. O hrană uşor de digerat pentru orice microbist. Este pecetea tuturor lucrurilor autentice, în spatele cărora stau nopţi încărcate de gînduri şi tricouri pline de transpiraţie.
3-0 la pauză şi la final pentru Steaua împotriva lui Vardar Skopje este genul de rezultat care predispune ori la superlative, ori la muţenie admirativă. Fotbalul arătat de campioană nu este fără cusur, aşa cum susţine entuziasmat colegul Bogdan Socol la microfonul Digi Sport.
Tinde însă către ceva foarte important în vederea luptelor viitoare cu adversari care călătore
