Timpul trecut de la terminarea Războiului din Coreea nu înseamnă şi rezolvarea problemelor legate de schimbul de prizonieri între cele două state combatante, Coreea de Nord ţinând şi în prezent prizonieri de război sud-coreeni.

Acum 60 de ani, un soldat sud-coreean pe nume Lee Jae-Won a scris o scrisoare mamei sale. Acesta spunea că era undeva în mijlocul unei peninsule, iar gloanţele veneau precum „picăturile de ploaie”. Următoarea scrisoare a venit din partea armatei Coreei de Sud. Aceştia povesteau confruntarea militară din Paju, oraş aflat la graniţa dintre Nord şi Sud, în urma căreia Lee a decedat. Datorită situaţiei, corpul său nu a fost recuperat.

Fratele mai mic al lui Lee, Lee-Jaw-Seong, îşi aminteşte că niciodată nu s-au îndoit de moartea fratelui mai mare, deoarece în aceea perioadă domnea haosul războiului şi nu se aşteptau să poată recupera cadavrul.

După mai aproape 60 de ani, apropiaţii lui Lee au aflat că acesta nu a fost mort, ci a fost capturat de comuniştii chinezi care l-au ţinut prizonier pe viaţă, fiind parte a unui program secret care continuă şi la 60 de ani după terminarea Războiului din Coreea, potrivit declaraţiilor autorităţilor sud-coreene, dar şi a celor scăpaţi din Nord.

Zeci de mii de prizonieri de război sud-coreeni au fost ţinuţi în închisori, duşi în zone îndepărtate şi fiindu-le interzis să comunice cu rudele lor. Autorităţile sud-coreene susţin că aproape 500 de prizonieri de război, acum având vârste între 80 şi 90 de ani, este posibil să fie în viaţă. Datorită vârstei lor, guvernul de la Seul susţine că problema prizonierilor de război reprezintă o prioritate a statului, cu toate că este dificil de obţinut eliberarea tuturor prizonierilor de război din Coreea de Nord.

Aproape nimic nu se ştia de existenţa acestor prizonieri până acum 20 de ani, când un grup de soldaţi înaintaţi în vârstă a scăpat di