De la înălţimea tribunei parlamentare, Ponta şi Antonescu au ironizat deseori guvernarea lui Emil Boc, numind Cabinetele acestuia Boc 1, 2, 3 etc., de parcă am asistat la un film de succes, cu continuări (ceva gen „Superman” sau „Greu de ucis”). Acum, a venit rândul Cabinetului Ponta să se dovedească şubred.
În doar 14 luni, nu mai puţin de 13 miniştri au fost remaniaţi (cu menţiunea că doi, Ioan Rus şi Victor Paul Dobre, au demisionat în urma scandalului de la referendum), majoritatea dintre aceştia fiind implicaţi în diferite scandaluri. Principalele „boli” de care au suferit cei îndepărtaţi din guvern sunt incompatibilitatea, conflictul de interese, plagiatul, gafele ce au lezat imaginea României (Andrei Marga la Externe) şi, acum, ca un finis coronat opus, a apărut şi „cazul Fenechiu”. Mai mult, unii dintre aceştia n-au mai apucat nici să depună jurământul, fiind nominalizaţi doar.
Aceste cazuri nu sunt izolate şi nici întâmplătoare! În ritmul de (aproape) un remaniat lunar, Cabinetul Ponta se poate lăuda cu un record de instabilitate guvernamentală, coroborată cu o stabilitate parlamentară de care România n-a mai avut parte din anii ’90! Semn că trebuie să căutăm cauza – sau cauzele – în altă parte decât în instabilitatea politică.
Practic, atât Victor Ponta cât şi Crin Antonescu dau dovadă de o încăpăţânare când vine vorba de a-şi susţine oamenii. Mai mult, această atitudine nu o au numai faţă de Traian Băsescu, ci şi unul faţă de celălalt. Dacă în ceea ce-l priveşte pe şeful statului, atitudinea de încăpăţânare a celor doi lideri ai USL este de înţeles pentru că face parte din jocul politic, în schimb minirăzboiul din interiorul USL nu prea îşi are nici rostul şi nici logica.
Una dintre cauze poate fi şi loialitatea fiecăruia dintre cei doi lideri ai USL faţă de propria-i formaţiune, faţă de oamenii-cheie, faţă de cei care poartă
