Recenta criză politică din Egipt a readus la putere o serie de personalităţi apropiate de regimul condus de Hosni Mubarak.
Pericolul reprezentat de menţinerea la putere în Egipt a Frăţiei Musulmane a eliminat orice preocupare faţă de îndepărtarea de pe scena politică a apropiaţilor regimului Mubarak, lucru confirmat şi de numele vehiculate zilele trecute pentru poziţia de premier: Muhammad El-Baradei, Samir Radwan sau Hazem Beblawi. Faţă de Libia sau Tunisia, unde reprezentanţii noii clase politice sunt foşti disidenţi, persoane care au criticat regimurile Gaddafi sau Ben Ali sau au iniţiat acţiuni împotriva acestora, revoluţionarii egipteni au considerat că nimic nu poate fi mai rău decât Frăţia Musulmană.
Dacă noul premier egiptean, reputatul economist Hazem Beblawi, a fentat regimul Mubarak, evitând o înrolare politică propriu-zisă, şi a preferat ocuparea unor funcţii de conducere în instituţii financiare egiptene şi, ulterior, reprezentarea ţării sale în diverse foruri internaţionale, în ambele cazuri beneficiind de încrederea şi girul conducerii statului de la acea vreme, în „noua“ clasă politică de la Cairo se regăsesc câteva figuri care nu au ezitat să se asocieze direct cu sistemul condus de Mubarak.
Considerat în repetate rânduri salvatorul Egiptului, chiar dacă de tot atâtea ori a demonstrat că energia sa este una limitată, Muhammad El-Baradei, fostul director general al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică, este readus în discuţie de fiecare dată când este nevoie de un personaj simbolic care să aibă capacitatea de a mobiliza masele, fără însă a le putea dirija. Anterior Primăverii Arabe, deşi recunoaşterea de care se bucura în plan internaţional îi oferea o anumită protecţie, El-Baradei nu a fost un opozant vocal al regimului Mubarak, fiind una dintre figurile pe care fostul preşe
