- Cultural - nr. 137 / 16 Iulie, 2013 A fost odata un rege caruia ii era sete, dar care nu-si dadea seama ce se intampla. - Imi simt gatul uscat, spunea el. Deindata, servitorii au alergat sa caute ceva care sa-l aline si s-au intors cu putin ulei. Dupa ce regele il inghiti, nu-si mai simti gatul uscat, insa ceva parca tot nu era asa cum ar fi trebuit. Uleiul ii lasase un gust neplacut in gura. - Am o senzatie oribila pe limba. E vascoasa, se planse el cu voce ragusita. Medicul personal ii prescrise pe data castraveti, gogonele si alte legume si fructe conservate in otet, pe care regele le manca. Dar, culmea ghinionului, nu trecu mult si regele incepu sa aiba dureri de stomac, iar ochii ii lacrimau. Suferintele prin care trecea, il facura sa cugete: - Cred ca e tot din cauza setei, mormai el. - Setea n-a facut niciodata, pe nimeni, sa lacrimeze, ii spusera curtenii. Pe de alta parte, regii au deseori, tot felul de capricii. Mersera deci repede si-i adusera apa de trandafiri, vinuri parfumate si dulci, toate demne de un rege. Monarhul le bau pe toate, insa nu numai ca nu simti nicio ameliorare, dar reusi sa-si strice stomacul detot. Asa stateau lucrurile, cand isi facu aparitia un intelept. - Maiestatea voastra, spuse acesta, aveti nevoie de apa obisnuita. Curtenii protestara: - Cum, sa bea un rege apa pe care o bea toata lumea?! - Este evident, intari si regele. In calitate de suveran, ca si in postura mea de bolnav, gasesc aceasta sugestie chiar foarte jignitoare. Este, desigur, cu neputinta ca un rau atat de cumplit si care se agraveaza pe zi ce trece sa poata fi vindecat atat de simplu. O asemenea idee nu numai ca este lipsita de ratiune, dar ea il face de rusine pe cel care a lansat-o si, in plus, este o jignire la adresa bolnavilor... Si astfel, inteleptul, fu de atunci incolo numit "nebun”. Pr. dr. GHEORGHE SINCAN, "Cuvinte noi, naravuri vechi”, E