În România, de fiecare dată când se crează o instituţie se invocă modelul european, condiţionările U.E, F.M.I. etc., în ideea că numai aşa vom deveni un stat modern, de tip european. Dacă este aşa, atunci se pune întrebarea de ce există în prezent peste 100 de instituții centrale cu atribuții de control, cărora li se adaugă filialele locale?

Pe lângă acestea, mai sunt instituțiile de control ce țin de administrațiile locale și județene, în total, existând peste 15.000 de asemenea instituții! Evident, multe dintre ele, pe lângă faptul că funcționează în baza unui sistem legislativ stufos şi greu de controlat, au aceleași atribuții privind „controlul”.

Astfel, sunt zeci de mii de funcționari publici care trebuie plătiți cu salarii mari din taxele şi impozitele pe care le plătesc românii, dar și din dubla impozitare a mediului privat. Iată o camarilă politică angajată în slujba partidelor politice, având sarcina de a fi „pușculiță” pentru unele dintre ele, dar plătită din banii românilor, fapt ce nu are nimic comun cu modelul statelor UE. La noi, statul se ,,străduiește” să dezvolte un mecanism prin care să pătrundă cât mai adânc în buzunarul românilor și nicidecum să facă viaţa acestora mai bună! De 23 de ani această preocupare excesivă a dus la dublarea numărului de bugetari şi la această tristă ,,performanţă”- de ţară cu cel mai mare număr de taxe, instituţii şi în acelaşi timp şi campioană a corupţiei! Un lucru absolut explicabil, care nu ar trebui să ne surprindă. Vorba ceea: ,,ce semeni aiaculegi” sau ,, laaşa oameni, aşa recoltă“!

Potrivit datelor Comisiei Europene, economia subterană a reprezentat anul trecut în România 29,1% din PIB, fapt ce demonstrează că numărul mare al „instituțiilor de control” este lipsit de eficiență şi că nu aceasta este modalitatea de a reduce economia subterană. Ba mai mult, acestea sunt toxice, parazitare, deoarec