Bacalaureatul 2013 a excelat prin sporirea măsurilor poliţieneşti. Chiar dacă voi contrazice o opinie încă răspîndită, nu ezit să afirm că introducerea camerelor de supraveghere în sălile de examen  în urmă cu doi ani a fost eronată şi că apelul ministerului educaţiei actual la servicii secrete şi procuratură pentru a face ordine consolidează eroarea. Cele două măsuri nu numai că sunt contraproductive, dar contrazic însuşi scopul educaţiei. Oricât de critici am fi faţă de moralitatea din România – şi nu putem, din păcate, să nu fim – este abuziv să prezumăm oriunde tentaţia furtului. Persoane înstărite  şi intelectuali ce dau lecţii fură vârtos, vedem bine, dar suspiciunea faţă de oricine şi oricând este o eroare cu urmări grave, pe termen scurt şi lung. Este de preferat preocuparea pentru un examen  curat, într-un sistem în care se asumă demnitatea persoanelor – elevi, studenţi şi profesori, deopotrivă.

În Romania, un bacalaureat curat a fost realizat, cel mai recent, în 1998, când a debutat preocuparea de a normaliza acest examen şi de a face din el, precum în Franţa sau Germania, examenul efectiv al maturităţii culturale şi temelia profesiei. Atunci s-a trecut la transmiterea prin televiziune a subiectelor, în ziua fiecărei probe, s-au încrucişat examinatorii, s-au selectat cu grijă preşedinţii de comisii, aceştia au preluat liceele pe perioada bacalaureatului, s-a făcut diferenţierea pe profiluri liceale, a început elaborarea de criterii de evaluare spre a racorda notările, pe fondul unei reforme curriculare cuprinzătoare (vezi volumul The New National Curriculum, Bucharest, 2000, şi publicaţiile aferente) pe care instituţiile internaţionale au dat-o ca exemplu. Bacalaureatul era conceput atunci pentru a rămâne un examen fiabil, un  adevărat semn al maturităţii pentru toţi cei implicaţi – absolvenţi de liceu, cadre didactice, direcţiuni, inspec