Parul a constituit totdeauna o podoaba de pret, pe care femeile au etalat-o inca din vechime. In desenele si frescele antice, in pictura Renasterii sau cea baroca, nicaieri acest detaliu al frumusetei feminine nu este ocolit.

Coafurile savante din secolul luminii au ramas imortalizate pana astazi pe panze, impresionandu-ne nu numai cu frumusetea parului, ci si prin arta coaforilor vremii.

In Evul Mediu, taierea parului era un mijloc de umilire a femeii vinovate, inainte de a fi trimisa la manastire. Este emotionant episodul dramatic relatat de cronicarul nostru despre momentul cand turcii au patruns in cetatea Sucevei, au jefuit totul si au violat pe loc chiar sotia lui Eremia Voda.

Stiind ca n-are cum sa se apere, in acel moment femeia si-a taiat parul, pentru ca macar aceasta podoaba a trupului sau sa nu fie pangarita. Suvita, de o culoare stralucitoare roscata, poate fi vazuta si astazi in muzeul manastirii Dragomirna, de langa Suceava.

Dar toate acestea tin de trecut. S-ar putea ca astazi multe femei sa pretuiasca mai mult siliconul sau genele false decat acea parte a frumusetei cu care le-a inzestrat insusi Dumnezeu.

In aceste conditii, pare o exceptie atunci cand vezi o femeie etalandu-si splendoarea capilara, lasata sa creasca atat cat a hotarat natura.

O astfel de exceptie exista in statul american Ilionois, unde Tere Lynn Svetlecich Russel, o mama cu trei fete, nu si-a taiat niciodata parul - nici pe al ei, nici pe al fiicelor.

Lungimea totala cumulata a celor patru cozi de par e de aproape patru metri. Potalul Big Picture ne ofera cateva clisee.

Mama si fiicele, privite din profil.

Iata-le si din spate.

Descalcitul parului este o problema serioasa.

Chiar mai complicata decat pare