Ce n-au reușit să facă PDL-ul și Traian Băsescu după câțiva ani de guvernare și un referendum a reușit întreg aliotmanul de 70% al USL-ului în (pentru a-l cita pe dom’ ministru de la Educație) decât cinci luni din 2013. Astfel, potrivit unui raport al celor de la IPP (aici) apărut ieri, și despre care s-a discutat chiar mai puțin decât despre rinoplastia (îmi cer scuze, pe această cale, rinocerilor care s-ar putea simți lezați) Andreei Tonciu: “decât” 11% dintre proiectele dezbătute care au devenit apoi și legi în Grădina Carpatică au avut drept inițiatori parlamentari, restul de 89% fiind inițiative ale Guvernului. Pentru că românul are memoria scurtă, nu cred că strică se ne aducem aminte cum tuna și fulgera premierul Ponta împotriva Ordonanțelor de Urgența brevetate de Boc, ca ulterior să de copy-paste după strategia pedeleilor, ori luptele de pe meterezele de la Antena 3 ale lui Crin Antonescu pentru un regim parlamentar în România. Acum, după o nouă sesiune parlamentară de frecat menta, al doilea om în stat e în vacanța în SUA. Drept dovadă, și chiulul poate fi obositor dacă e tras cum trebuie. Dar, să revenim: povestea asta cu inutilitatea parlamentului are, ca multe altele, o parte nasoală și una cât de cât OK. Să le luăm pe rând. 1. Partea nasoală e că toți frecătorii de mentă și tăietorii de frunze la câini din Parlament, mai exact cei 588 care populează acum Casa Poporului, ne costă o groază de bani. Mai exact, conform cifrelor IPP, românii scot din buzunar aproape 13 milioane de lei, adică aproape 3 milioane de parai. De unde rezultă că, la un calcul simplu, o lege (proastă sau inutilă, așa cum sunt cele mai multe) scornită din mințile reprezentanților poporului costă cam 270.000 de euro. Acestea fiind spuse, nu cred că strică să ne aducem aminte că, printre principalele preocupări ale aleșilor din sesiunea februarie – iunie 2013 se numără protejarea penal