Legile federale împotriva infracţiuni pe motive de discriminare sunt o piatră de temelie a drepturilor civile care ne-au schimbat profund societatea. Agresivitatea motivată de rasism şi ameninţarea ei au fost mortarul nevăzut, totuşi existent, care, alături de legile Jim Crow, au susţinut un sistem rasial de caste, al cărui efect încă influenţează ţara. Aşa cum guvernul federala trebuit să adopte şi să aplice legi împotriva discriminării în piaţa muncii, în educaţie, în organizarea urbanistică şi în procesul de votare, şi Congresul a adoptat prima lege federală împotriva infracţiunilor motivate de discriminare în 1968. În timp ce violenţa din motive rasiale a luat diverse forme în conştiinţa naţională, iar statul şi autorităţile locale au eşuat să aplice legea, guvernul federal a fost nevoit să-şi asume responsabilitatea, potrivit editorialului din ziarul „The New York Times” al jurnalistului William Yeomans.

Guvernul federal trebuie să aibă autoritatea de a continua urmărirea penală, atunci când statul refuză să se implice, atunci când statul încearcă, dar eşuează sau când statul refuză să ancheteze acuzaţiile suficient de solide pentru a justifica interesul uniunii federale. Urmărirea penală a guvernului federal ar putea fi indicată în mod special atunci când o anumită particularitate a alegii – cum ar fi legea „Rămâi pe poziţie” – diminuează şansele ca violenţa motivată de discriminare să fie pedepsită. Legea federală, măsură de control Asemănător, atunci când alte particularităţi ale procedurii de stat, reguli de prezentare a dovezilor, reguli ale completului de judecători sau când selecţia juriului afectează capacitatea statului de a câştiga o condamnare, procurorii federali au permisiunea să se implice. În cele din urmă, jurisdicţia federală permite FBI şi altor agenţii federale de investigaţie să furnizeze resurse şi expertiză unei anchete, chiar dacă