Banca Naţională a României a fost locul firesc pentru contactul public cu Christine Lagarde, directorul general al Fondului Monetar Internaţional. O vizită de două zile la Bucureşti, în care amfitrionul principal era Mugur Isărescu, nu se putea încheia decât în cadrul sobru al Palatului construit în stilul Renaşterii franceze.

Puţin după ora anunţată, la 12 trecute fix, intră în sala de conferinţe, tixită de bancheri, ziarişti şi câţiva politruci care mişcă prin economie. Înaltă, într-un deux-piece negru cu guler alb, impune imediat respect, nu prin funcţie ci prin alura de fizic şi inteligenţă dominatoare. Privire de albastru-oţel, obişnuită cu amfiteatre largi, gesturi degajate, de o eleganţă firească. Este însoţită de premierul Ponta, dar la prezidiu urcă doar cu guvernatorul Băncii Centrale.

Mugur Isărescu prezintă oaspetele nu cu un CV clasic, ci cu elemente foarte personale – părinţii profesori universitari, licenţe în drept şi Sc. Po, prima femeie ministru al Economiei în Franţa, prima femeie şef al FMI. Prima, mereu prima – este, cred, starea de fapt a acestei doamne devenită subiect de film, dar şi model pentru implicarea în problemele Planetei. Începe discursul în franceză, pentru a sublinia frumuseţea Bucureştiului şi a mulţumi ambasadorului Franţei, fost coleg în echipa guvernamentală la Paris. Continuă în engleză, limbă în care a studiat şi profesat. Este îngrijorată nu doar de starea economică mondială, în tensiune din cauza existenţei a trei viteze de dezvoltare ci, mai mult, de încălzirea globală care va prăji generaţiile viitoare. Este o feministă convinsă şi s-a convins la Bucureşti că femeile din România sunt foarte capabile să ocupe posturi înalte în administraţie şi economie. Are un mesaj cursiv, precis, doreşte să umanizeze instituţia pe care o conduce, să schimbe imaginea FMI de sperietoare a popoarelor zdrobite de sărăcie