Uneori e mai complicat să explici mecanismul de lobby după care funcţionează preşedintele României sau Guvernul României. Dar avem la îndemînă un caz care poate fi foarte uşor rezumat, mult mai uşor decît Roşia Montană, exploatarea gazului de şist sau privatizarea sănătăţii de urgenţă. E de reţinut că, în orice litigiu, în orice dezbatere, preşedintele merge înainte sau cu businessul mai puternic sau cu instituţiile cele mai puternice (troica e favorita).

V-a trecut probabil pe la urechi cazul agenţiilor de publicitate care ar fi lovite de o ordonanţă a Guvernului prin care se cere o transparentizare a circuitului publicităţii. Băsescu întoarce legea.

Să dăm nişte date. Pe 2012, principalele agenţii au avut cifre de afaceri de peste 300 milioane de euro. Aproape toate au fost pe profit.(sursa: paginademedia)

În acelaşi timp, mai toate formele de presă (scrisă, TV, radio) – care ar trebui să trăiască din publicitatea adusă de agenţii – au ieşit pe minus. Pierderi serioase au fost înregistrate de companiile de primele locuri în audienţă, iar cele care au avut profit au înregistrat sume foarte mici în comparaţie cu investiţiile (sursa):

Avem nişte producători de marfă media-entertainment (bună-rea, nu discutăm asta acum). Producţia asta e vîndută cu profit de agenţii şi de cablişti (am putea adăuga şi motoare de căutare aici – deja sînt în Europa discuţii serioase de plată a conţinutului de motoare care-l vînd – google). Cea mai nesimţită reţinere (prin rebate şi comisionare) din posibilul profit al unei instituţii media e făcută de agenţii.

Traian Băsescu întoarce legea constatînd, în condiţiile expuse mai sus, că saracii de la agenţii sînt nedreptăţiţi. Că se alterează competiţia. Într-un fel are dreptate: o competiţie adevărată trebuie să ducă invariabil la faliment total, pe ramură.

(Critica ordonanţei are sens într-o singură dire