Cultura poate fi de multe ori şi o „armă diplomatică” extrem de eficientă. Cum demonstrase în ultimii ani Institutul Cultural Român. Numai că de la înlăturarea bruscă a echipei lui Horia Roman Patapievici de la conducere, ICR a intrat într-o perioadă de turbulenţe. Care nu vor să se sfârşească. De la Bucureşti, Sabina Fati:
Legăturile cu securitatea mărturisite de noul director al Institutului Cultural Român (ICR) s-ar putea să nu fie de bun augur pentru noua sa carieră. Lilian Zamfiroiu are 50 de ani, este diplomat de cariera si are, cel putin pina in 1989, o biografie tipică pentru activistii politici de succes. A lucrat ca muncitor inainte de a reusi la facultate, unde a devenit foarte repede redactorul sef al revistei comuniste facute de studenti, a urcat repede in ierarhia de partid si nu s-a sustras nici relatiilor cu Securitatea, desi spune ca nu a semnat un angajament. Se stie ca membrii Partidului Comunist Roman, potrivit unei reguli care fusese introdusa in anii 70, nu aveau voie sa fie recurtati de politia politica a regimului, ceea ce nu inseamna insa ca nu colaborau informal: în fond, Securitatea era brațul înarmat al Partidului.
Istoria personala a noului lider al ICR nu este de bun augur pentru viitorul acestei institutii menite sa popularizeze cultura romana in lume, nu doar din cauza ca inainte inainte de caderea comunismului s-a pregatit sa devina nomenklaturist, ci si fiindca intre timp nu s-a ocupat niciodata cu adevarat de management cultural si nici nu este vazut de scriitori, actori, artisti plastici ca unul de-al lor, care intelege limbajul universal al artei si-l poate duce mai departe.
Uniuna Social-Liberala l-a inlaturat din fruntea ICR, acum un an, imediat ce a venit la putere, pe Horia Roman Patapievici, un fizician convertit la filosofie, care a reusit să transforme o institutie moarta si i
