Prima misiune economică a Guvernului român – turneul catalogat „către nicăieri“ al premierului prin Asia Centrală şi de Est – a confirmat, la cel mai înalt nivel, de ce nu suntem capabili să atragem investitori străini de calibru. Fără niciun om de afaceri de anvergură în delegaţie, dar însoţit de un aliotman de ziarişti fascinaţi de cum arată o limuzină chinezească model Volga din anii ’80, primul-ministru al României a ridicat la nivel de politică de stat modul catastrofal în care facem promovare economică externă de douăzeci de ani: superficialitate, necunoaşterea intereselor partenerilor vizitaţi, glumiţe deplasate, incapacitatea de a genera proiecte concrete şi realiste, un aer general de neseriozitate ghiduşă. Dacă aşa ne propunem să atragem investitori de peste hotare, probabil că introducerea în ecuaţia vânzării falimentarului combinat Oltchim a sprinţarei trupe Mandinga e cu adevărat inspirată.
Lăsând gluma la o parte, turneul asiatic al premierului - care ar fi trebuit să marcheze o reechilibrare necesară a intereselor geopolitice şi economice ale României - nu a punctat nimic concret ori pozitiv-memorabil: în Asia Centrală am picat ca musca-n lapte, imediat după ce azerii anunţaseră ca nu vor lucra cu noi pe uriaşul proiect de gazoduct către Europa, iar în Kazahstan am prezentat drept victorie acordul cu Rompetrol, care la câteva zile a fost invalidat de preşedinţia română. Rămâne un mare mister ce am căutat în Uzbekistan, o ţară cu care nici relaţiile economice existente, nici interesele politice, nici perspectivele acestora nu justifică nici măcar existenţa unei misiuni permanente, darămite o vizită la nivel înalt!? Hong Kong şi Macao par să fi fost la rândul lor destinaţii exclusiv turistice.
Rămâne doar China, marea putere emergentă a secolului nostru, o geografie neglijată, chiar ridiculizată de România în ultimul deceniu. Salutând r
