Să de-a Domnul să se împlinească şi cele făgăduite acum, dle preşedinte Băsescu! Important e să reuşiţi în cei un an şi jumătate cât veţi mai fi la cârma României. Asta ca să aveţi ce spune la spovedania de sfârşit de mandat pe care ne-aţi promis-o - mai în glumă, mai în serios - când v-am întrebat ce vă reproşaţi că n-aţi reuşit să faceţi pentru basarabeni în cei opt ani la putere.

Probabil, noi, basarabenii, suntem patetici, provinciali, naivi... Nu toţi, e adevărat, doar cei cărora încă ni se umezesc ochii când vedem nişte bătrâni cu tâmplele ninse scandând „Unire!“ sau citim pe tricourile unor tineri înflăcăraţi „Basarabia, pământ românesc“. Ne cucereşti cu-o vorbă dulce, dacă simţim că vine din suflet.

Preşedintele Traian Băsescu s-a aflat o zi cu basarabenii lui – o zi plină de declaraţii de susţinere, emoţii, promisiuni, o zi consistentă, chiar dacă n-a semnat niciun document în vizita oficială la Chişinău. A făcut ceva mult mai important: ne-a însufleţit, ne-a încurajat, ne-a îndemnat să deschidem larg ochii, pentru că nu-i avem oblici, şi să vedem clar unde ne e locul: alături de România, în Uniunea Europeană, şi nu în Uniunea Euroasiatică a lui Putin, jinduită de comunistul Voronin. S-a umplut, la rându-i, de energie pozitivă, făcând băi de mulţime şi lăsându-se pupat şi îmbrăţişat de oameni...

Ştiu, e în obiceiul lui Traian Băsescu să facă băi de mulţime, chiar şi acolo unde riscă să fie huiduit. Ştiu, liderul de la Cotroceni este genul de preşedinte-jucător şi e cunoscut pentru declaraţiile tari şi promisiunile, deseori, populiste.

Cu toate acestea, trebuie să recunosc: m-au emoţionat şi acum - poate mai puţin totuşi ca alte dăţi - vorbele pe care ni le-a adresat nouă, basarabenilor. Ne-a făcut o declaraţie de dragoste fără ocolişuri: ne-a spus simplu: ne iubeşte. Nu mi-a părut fals. Cred că a fost sincer şi atunci când a