• un gazetar de la Monitorul a făcut o incursiune în interiorul barajului de la Bicaz • dacă nu stiati, mastodontul de beton este un imens labirint • în el este si un seismograf de mare finete • pe lîngă miscările tectonice, înregistrează pînă si trepidatiile produse de masină care trece peste baraj •

Barajul de la Bicaz, după mai bine de jumătate de secol de la aparitie, continuă să fie un loc de mare atractie pentru cei ce descind în zonă. Dacă prin măretia sa colosul de beton impresionează si te duce cu gîndul la cei ce l-au gîndit si zidit în anii ă'50, prin pătrunderea în măruntaiele sale rămîi uimit de întregul labirint al galeriilor si tunelurilor concepute anume pentru controlul de-a fir a păr a rezistentei obiectivului. Numai că, pentru a obtine dreptul de a face cunostintă cu fata nevăzută a barajului, ai nevoie de aprobări speciale. Si le-am obtinut, noi, un grup de gazetari nemteni, însotitori ai artistilor plastici implicati în proiectul national Portret, ce se derulează în Potoci. Si asa am pătruns în intimitatea „muntelui“ de beton. Nu înainte însă de a asculta o interesantă prezentare făcută de Ion Braniste, reprezentantul echipei de specialisti, ce tin 24 din 24 de ore sub control parametrii tehnici ai mastodontului hidroenergetic, care zăgăzuieste în spatele său 1,2 miliarde metri cubi de apă. „Asta da presiune, nu glumă!“, a afirmat unul dintre ascultători cu urechile ciulite pentru receptarea fiecărei informatii. Mai o întrebare, mai un răspuns si cîteva amănunte, mai ales privind sacrificiile făcute de generatia anilor ă'50. „A fost o bătălie titanică. Ceea ce admirati a însemnat 10 ani de muncă, cu sacrificii, pentru că a fost nevoie de asezarea a peste 1,5 milioane metri cubi de beton, fără vreo fisură, astfel încît cursul Bistritei să fie oprit pentru totdeauna“, a povestit Ion Braniste, completat cu amănunte de inginerul Nicolae Sălăge