Am avut norocul de a citi “Omul în căutarea sensului vieţii”, de Viktor E. Frankl, o carte excepţională scrisă de un om cu o poveste personală excepţională. Am sorbit fiecare pagină şi nu m-am putut abţine să nu observ multe paralele între teoriile lui Viktor E. Frankl, problemele care macină societatea românească de astăzi şi modul în care transformă mentalitatea românilor. Iată câteva dintre ele. Nevroza lipsei unei slujbe
Cunosc oameni care sunt ori au fost şomeri cel puţin o dată în viaţă. Deşi sunt diferiţi ca personalitate şi experienţă de viaţă, împărtăşesc o problemă comună: aproape toţi şi-au pierdut după o vreme, stima de sine. A nu avea o slujbă ajunge să însemne că sunt inutili familiei şi comunităţii din care făceau parte. Iar asta, în cele din urmă, îi făce să ajungă la concluzia că viaţa lor nu mai are sens.
În primul trimestru al anului 2013, în România, am avut o rată a şomajului de 7,5%. Există un procent şi mai mare de oameni care, deşi au vârsta necesară pentru a obţine o slujbă, nu au una, ori cel puţin nu una înregistrată cu acte în regulă. Tot în aceeaşi perioadă, 41,9% din românii în vârstă de muncă (15-64 ani), nu au o slujbă declarată oficial (sursa - INS).
Un număr uriaş de români care, cel mai probabil, se consideră inutili. Doar pentru foarte puţini dintre ei viaţa are în continuare un sens. Imaginaţi-vă câte probleme, atât financiare cât şi psihologice au aceşti oameni. Teama pierderii slujbei prost plătite de astăzi
Salariul minim pe economie a ajuns de curând la 800 de lei pe lună. Acum nu multă vreme era doar 700 de lei. Ambele sume sunt derizorii şi, pentru cei mai mulţi români, oferă un nivel de trai apropiat de subzistenţă. De multe ori, acest salariu minim vine şi cu alte probleme, cum ar fi: patroni care îşi batjocoresc angajaţii, condiţii de muncă insalubre, management deficitar ori atitudini sclavagiste
