Biserica Ortodoxă o prăznuieşte pe 17 iulie pe Sfânta Marina, invocată în rugăciuni că izbăvitoare de duhuri rele şi tămăduitoare de boli sufleteşti şi trupeşti. Sfânta este sărbătorită de Bisericile Ortodoxe la data de 17 Iulie, de Bisericile Catolică, Evanghelică şi Anglicană la data de 20 Iulie. Ea se numără printre aşa-numiţii “Patrusprezece Ajutători” invocaţi în Occident, cu precădere în Evul Mediu, drept protectori în caz de pericol. Marina este considerată drept ocrotitoarea femeilor care nasc.

Sfânta Marina, originară din Antiohia Pisidiei, era unică fiică a preotului păgân Edisie. După ce i-a murit mama, tatăl său a încredinţat-o unei femei. La vârsta de 12 ani, Marina a învăţat credinţa în Hristos de la creştinii din localitatea natală. Inima ei tânăra s-a înflăcărat de dragostea pentru Hristos şi a luat în inima ei hotărârea de a rămâne fecioară şi de a-şi închina toată viaţa lui Hristos Domnul, cu dorinţa de a muri ca muceniţa a Lui, primind botezeul sângelui. Afanta Marina şi-a petrecut astfel viaţa în rugăciune până la cincisprezece ani, când a fost parată dregătorului cetăţii. Acesta a arestat-o şi, văzând cât e de frumoasă, a cerut-o de soţie, scrie .crestinortodox.ro. Ea nu a acceptat şi atunci a supus-o la chinuri. Însă pentru credinţa ei, trupul i-a rămas nevătămat, prin harul Domnului. Sfânta Marina s-a rugat lui Hristos să primească botezul muceniciei, aşa cum l-au primit mucenicii din veac. Atunci dregătorul a poruncit să i se taie capul, astfel trecând la cele veşnice Sfânta Mare Muceniţa Marina. Pătimirile ei au fost relatate de către Teotim, un martor ocular care, potrivit Sinaxarului, “a privit la toate muncile ei şi s-a învrednicit a fi văzător al acelor vedenii, care i s-au descoperit sfintei”.

Până la ocuparea Constantinopolului de către cruciaţii apuseni în anul 1204, moaştele Sfintei Muceniţe Marina au fost păstrate în M