Vineri, 29 iunie 2012, publicam în Evenimentul zilei, la rubrica România lui Cristoiu, tableta intitulată Burzuluirea penalilor, din care reproduc acest fragment:
„Pe şoseaua care leagă Focşanii de Tîrgu Secuiesc, străbătînd Munţii Vrancei, cu puţin înainte de a ajunge la Cascada Putnei, maşinile sînt obligate să facă veritabile slalomuri pentru a străbate carosabilul plin de hăuri şi dîmburi.
Dacă te laşi sedus de o scîndură care te invită să vizitezi Cascada Putnei, poţi face la stînga, pentru a coborî un drum de pămînt, prăfos, vara, noroios, toamna, ca să ajungi, după ce ai căutat zadarnic o parcare, la Cascada propriu-zisă.
În afara unei scări de lemn putred, nu vei găsi aici nimic din ceea ce în orice alt loc din lume aparţine serviciilor puse la dispoziţia vizitatorilor: de la toaletă pînă la un chioşc de suveniruri.
Şi şoseaua şi Cascada Putnei sînt bunuri publice.
Arată aşa, deoarece sînt destinate tuturor.
Ajungi însă, după cîteva minute, la Lepşa.
Comuna aceasta de munte a fost aleasă de lumea bună de la Focşani, dar şi din judeţ, drept loc al caselor de vacanţă.
Case de vacanţă e un fel de a spune, inspirat de bunul simţ de tip protestant.
La Lepşa vezi peste tot viloaie, palate, peluze, buncăre înflorite artistic, garduri ca de cazemată, maşini scumpe.
Familiarizat cît de cît cu ţara postdecembristă, înţelegi imediat de ce şoseaua şi Cascada sînt aşa cum sînt:
Banii destinaţi şoselei şi Cascadei s-au dus în bunurile penalilor din Focşani şi din judeţ: oameni de afaceri îmbogăţiţi din contracte cu statul, politicieni care au înlesnit aceste contracte şi, pentru asta şi-au luat partea, consilieri judeţeni şi municipali, şefi de Poliţie, de SRI, de Gardă Financiară.
Această prăpastie dintre bunurile individuale şi bunurile publ
