A trecut mai bine de jumătate de an de când Traian Băsescu şi Victor Ponta au semnat în data de 12.12.12 (!!!), în faţa martorilor, Liviu Dragnea şi Crin Antonescu, PACTUL DE COABITARE

Deşi nu are puterea unei legi şi nici nu intervine pe dimensiunea constituţională, criticat frecvent de preşedintele PNL şi tabăra liberală, susţinut din solidaritate de tabăra social-democrată, documentul a generat mari emoţii, infinite scenarii, discuţii aprinse, dar şi o serie de efecte politice semnificative.

Pe unele le-aţi anticipat, pe altele le-aţi observat, iar pe celelalte le prezint eu. Iată, mai jos, o listă ce poate fi completată:

(aparentă) Linişte instituţională. Semnarea documentului, imediat după alegerile din 9 decembrie, a dat un semnal extern favorabil privind excluderea unor evenimente ca cele din vara lui 2012. Colaborarea instituţională dintre Victor Ponta şi Traian Băsescu a depăşit, în prima fază, aşteptarea publică, cu laude şi de o parte şi de alta.

Efectul de „fata morgana” şi interpretarea (voit) eronată a documentului. Semnarea documentului a generat o falsă impresie de bună înţelegere între Traian Băsescu şi Victor Ponta. În plus, s-a încercat acreditarea ideii că cel ungurean şi cu cel vrâncean conspiră împotriva celui modovean (Antonescu). Prin urmare, mulţi au interpretat (voit) în cheie politică acordul, în sensul existenţei unor interese nerostite între premier şi preşedinte. Nu putem ghici culisele, însă cine citeşte corect conţinutul va observa cu uşurinţă că natura înţelegerii a fost de tip instituţional, axată pe respectarea atribuţiilor instituţionale şi constituţionale ale fiecărui actor. E drept că limitele sunt fragile, calităţile suprapuse, o parte a intereselor, politice. Cum să interpretăm, de exemplu, remarca lui Băsescu despre „catastrofalul turneu” al lui Ponta, altfel decât în cheie politică? Prin urmare, atacur