- Social - nr. 138 / 17 Iulie, 2013 Dupa Revolutie – si aparitia pe scena politica a UDMR (o Uniune de organizatii politice si civice) – se incetatenise ideea (falsa, desigur, dar existenta) ca participareaUDMRla guvernare ar fi, chipurile, absolut necesara. De ce? Intrucat Occidentul (UE si SUA) percepeau relatiile etnice din Romania prin intermediul relatiilor romano-maghiare, iar relatiile romano-maghiare prin "ochelarii” UDMR. Urmarea? Practicand dansul pe sarma, UDMR a sarit dintr-o "barca” in alta, facand, practic, parte din aproape toate guvernele. Iar cu sprijinul tacit al guvernantilor romani (interesati mai ales de mentinerea la putere), UDMR si-a impus o buna parte din dezideratele sale autonomiste. Basca faptul ca s-au imbogatit ei insisi, in deplina concordie cu partenerii romani. Exemple? Iata-le. Pana in 2000 au participat la guvernarea CDR, dupa care au fost asociati la guvernare de catre PSD. In 2004, asocierea cu UDMR i-a costat pe pesedisti Primaria Clujului, iar, prin pierderea increderii romanilor din Ardeal (dupa gafele lui Adrian Nastase, intre care si vizita pe care i-a facut-o lui Marko Bela la biroul senatorial al acestuia din Targu-Mures, chiar in campania electorala), PSD a pierdut si Presedintia Romaniei, castigata de Traian Basescu! Incepand din 2005, UDMR a guvernat alaturi de ADA mai intai, iar apoi alaturi de liberali, in guvernul minoritar condus de Tariceanu. In 2008, inca inainte de alegeri, batusera palma cu PNL si PSD pentru o coalitie de guvernare. Imediat dupa alegeri, i-au convins pe liberali sa anunte oficial ca alianta lor la guvernare cu UDMR continua. Acest "angajament” al UDMR a durat doar pana la prima oferta a PDL, cand au schimbat pentru a cincea oara "barca” politica si au facut o intelegere cu PDL, paralela cu cea a PNL. A fost apogeul ascensiunii politice a UDMR – sa obtina pozitia de a fi "sforarii” noi coalitii d