Am înţeles de la mai marii din fruntea Inspectoratului Şcolar de la noi că învăţământul este obligatoriu până la clasa a X-a şi că, deci, nu le pot lua dreptul absolvenţilor de gimnaziu de a merge la liceu. Asta chiar dacă respectivii absolvenţi au luat la Evaluarea Naţională nota unu, la ambele materii, iar media de admitere este mai mică decât nota patru. Ne trezim astfel cu o groază de absolvenţi de gimnaziu care devin liceeni deşi nu ştiu, poate, nici să scrie bine. Ce să mai vorbim de rezolvarea vreunor ecuaţii diferenţiate sau de combinarea unor formule chimice. Totul pentru că aşa este legea şi pentru că, pot nu pot, toţi trebuie să termine cele zece clase. După aceste zece clase, Dumnezeu cu mila. Pentru că, să mă scuzaţi, dar un elev care intră la liceu cu o notă mai mică decât patru nu va putea nici măcar să înveţe o meserie. Ca să nu intrăm în detaliu cu privire la modul anacronic în care se fac cursurile în liceele tehnologice care, chipurile, ar fi o alternativă pentru elevii mai slabi. Mai trec încă patru ani şi, la examenul de Bacalaureat, vedem că nu se înscrie nimeni sau că cei care se înscriu pică cu brio.
Avem o problemă! Legislaţia aşa cum este ea nu e bună. Bine, majoritatea legilor din ţara asta sunt împotriva cetăţenilor ei. Ca urmare, sistemul de educaţie din România scoate numai rebuturi. Îi numesc aşa pe aceşti elevi nu pentru că n-au fost în stare să ia vreun examen, însă ei chiar nu au alternativă în viaţă. Nu vor şti ce să facă după opt, 10 sau 12 clase. Vor umple şirul şomerilor sau, într-un caz fericit, vor emigra la muncă în Occident.
Este şi o problemă de mentalitate, pentru că toţi părinţii îşi doresc să-şi vadă copiii la liceu şi la facultate, mai apoi. În mintea părintelui nu contează că odrasla sa nu este înzestrată să facă asta şi că, dacă l-ar ghida spre o meserie din care să se poată întreţine, ar ajuta-o
