Regina Maria a rămas în istorie asociată cu o anumită simbolistică regăsită în special în pictură, pirogravură, scrieri sau design de bijuterii. Indiferent de miriadele de cuvinte scrise, există o continuă fascinaţie din care iradiază dragostea Reginei pentru viaţă şi frumos, iar mottoul adesea folosit de ea, per amorem ad lucem, este expresia întregii sale existenţe, care o aduce astăzi în amintirea noastră.

Maria este cunoscută drept regina soră de caritate, regina diplomat, regina scriitoare, promotoare a artelor, cunoscătoare a florilor, regina artist, care din primii ani petrecuţi în România picta şi imagina designuri ale mobilierului şi saloanelor sale, ale grădinilor, dar mai ales al bijuteriilor. Curajul ca modalitate de manifestare a ideilor i-a fost inoculat din copilărie de mama sa, Maria Alexandrovna, fiica Ţarului Alexandru II al Rusiei. Cultul pentru scris şi corespondenţă era tipic perioadei victoriene, dar la Maria avea o notă specială moştenită de la bunica sa Regina Victoria, faimoasă prin amploarea corespondenţei şi a jurnalelor. În perioada interbelică presa internaţională a denumit-o pe Regină drept soacra Balcanilor, datorită alianţelor matrimoniale pe care reuşise să le inspire.

Regina Maria a devenit un mit întruchipând idealurile unui popor în anii primului război mondial, la polul opus a stat imaginea creată de propaganda Puterilor Centrale, iar mai târziu cea naţională de stânga, care a ţesut poveşti în jurul său, unele din ele perpetuându-se şi astăzi. Având o fire nonconformistă pentru o persoană regală de la acea vreme, a devenit cu uşurinţă ţinta intrigilor începând cu primii ani de la sosirea în România. Era mult prea modernă pentru timpurile sale, o avangardistă, începând cu promovarea Art Nouveaului, adoptarea de prietenii prin corespondenţă, de la Ray Harris Baker la Martha Rooth. În acelaşi timp a promovat stilul neo-ro