Eu, Dan Constantin Barbu, am văzut lumina zilei în Petroşani, anul 1991. Când m-am născut, nici eu, nici părinţii mei nu ştiam că voi ajunge să studiez fotografia în Anglia. În perioada gimnaziului am învăţat la Şcoala Generala „I.D. Sîrbu” în Petrila, unde am învăţat sub îndrumarea doamnei Cercel, cum să scriu şi cum să citesc. Când mă gândesc la perioada când învăţam la şcoala generala, îmi amintesc cum alături de un grup mic de colegi, mergeam în pauze să cumpărăm pâine caldă de la brutăria de lângă şcoală şi cum, după ce mâncam pe săturate, ne băteam cu resturile de pâine.

Primul Canon, primii fotografi

Primul meu contact cu un aparat foto şi cu fotografia a fost în timpul unui festival al domnului Barbu, ţinut la „Casa Albă” (locuinţa lui), unde l-am văzut pe vărul meu, Mihai Barbu, făcând poze la cei care au venit la festival. Pe vremea aceea nu înţelegeam cum se putea ca imaginea să apară direct pe un ecran aflat în spatele aparatului, având în vedere că eu ştiam că fotografia se face doar pe film. La puţin timp după această întâmplare, eram la mătuşa mea acasă alături de vărul meu şi de un grup de fotografi, când l-am rugat frumos să îmi explice cum face poze. El m-a trimis să vorbesc cu Bogdan Croitoru, care a stat cu mine în bucătărie şi a încercat să îmi explice că, după ce înveţi să foloseşti aparatul şi cele 3 principii de bază ale fotografiei (timp de expunere, ISO, diafragma), totul vine de la sine. După încă ceva timp petrecut alături de vărul meu în vacanţe la Bucureşti sau la Petrila, mi-am făcut curaj să îl rog pe tatăl meu să îmi împrumute şi mie aparatul lui să fac poze. Primul aparat pe care am pus mâna a fost un Canon 20D, cu care mă mândream de fiecare dată când aveam ocazia. În timpul liceului am avut doi colegi care erau şi ei pasionaţi de fotografie. Alături de ei am organizat un concurs amical, încercând să vede