Adevăruri destul de urât mirositoare răzbat din partea lui Michael Jackson, deranjându-i posteritatea care abia de măsoară câţiva ani. Se vede clar că zvonurile nu sunt întotdeauna false, ci se mai şi adeveresc. Unul dintre ele, acela că marele cântăreţ ar fi manifestat o vie aplecare către bucile şi bortificiile de băieţel, a fost confirmat de FBI. Dovezile sunt clare, de netăgăduit.
Cum de nu s-a aflat asta din cursul vieţi sale? Sume imense – zeci şi sute de milioane - au fost plătite de oamenii megastarului, în decursul timpului, pentru a astupa gurile familiilor revoltate, care voiau să-l dea în gât.
Ştiu bine ce urmează să spuneţi. Dacă Michael ar fi trăit în România nu ar fi avut nici un motiv serios să se sperie. Aici totul se poate aranja, cu sume mult mai rezonabile. Vorbeşti cu nişte avocaţi de treabă ca domnii Johnny Nechita şi Amuntencei, ei te pun în legătură cu nişte procurori simpatici, apoi cu nişte judecători de treabă, ca dom’ jude Anton, prietenar de-al Cordunenilor... La urmă, le dai un autograf, într-un plic unde ai mai pus vreo sută de mii de euro, şi totu-i aranjat fain-frumos. Poţi pleca liniştit acasă, ca să freci în continuare buci de băieţei, până îţi cade nasul, cum i-a căzut nasul inegalabilului Michael.
În America, din nefericire pentru perverşi, asemenea jocuri de gleznă nu prea ţin pe scena justiţiei. Astfel că a trebuit să scoată banul grupa mare, ca să scape nepriponit.
N-am nici o îndoială că se vor găsi şi azi nişte inşi slab mobilaţi la mansardă, inclusiv dintre cei plătiţi ca să urmărească asemenea articole de presă şi să plaseze comentarii la finele lor, care să spună:
- Lasă, domnule, superstarul în pace. Ce mă priveşte pe mine în care găuri îşi plasa ştromeleagul său alb-negru, din moment ce cânta şi dansa atât de frumos. I’m bad, I’m bad.... Wow!
Bineînţeles că ăstora le dă mâna s-o facă pe
