Bacalaureatul 2013 a excelat prin sporirea masurilor politienesti. Chiar daca voi contrazice o opinie inca raspindita, nu ezit sa afirm ca introducerea camerelor de supraveghere in salile de examen in urma cu doi ani a fost eronata si ca apelul ministerului educatiei actual la servicii secrete si procuratura pentru a face ordine consolideaza eroarea. Cele doua masuri nu numai ca sunt contraproductive, dar contrazic insusi scopul educatiei.
Oricat de critici am fi fata de moralitatea din Romania – si nu putem, din pacate, sa nu fim – este abuziv sa prezumam oriunde tentatia furtului. Persoane instarite si intelectuali ce dau lectii fura vartos, vedem bine, dar suspiciunea fata de oricine si oricand este o eroare cu urmari grave, pe termen scurt si lung. Este de preferat preocuparea pentru un examen curat, intr-un sistem in care se asuma demnitatea persoanelor – elevi, studenti si profesori, deopotriva.
In Romania, un bacalaureat curat a fost realizat, cel mai recent, in 1998, cand a debutat preocuparea de a normaliza acest examen si de a face din el, precum in Franta sau Germania, examenul efectiv al maturitatii culturale si temelia profesiei. Atunci s-a trecut la transmiterea prin televiziune a subiectelor, in ziua fiecarei probe, s-au incrucisat examinatorii, s-au selectat cu grija presedintii de comisii, acestia au preluat liceele pe perioada bacalaureatului, s-a facut diferentierea pe profiluri liceale, a inceput elaborarea de criterii de evaluare spre a racorda notarile, pe fondul unei reforme curriculare cuprinzatoare (vezi volumul The New National Curriculum, Bucharest, 2000, si publicatiile aferente) pe care institutiile internationale au dat-o ca exemplu. Bacalaureatul era conceput atunci pentru a ramane un examen fiabil, un adevarat semn al maturitatii pentru toti cei implicati – absolventi de liceu, cadre didactice, directiuni, inspectora
